Va marturisesc ca eu abia la varsta asta am gustat branza care sa fie exact pe sufletul meu.Imi placea telemeaua, tinuta peste noapte la desarat in apa si apoi unsa pe paine prajita. Puteam manca in nestire citind carti in bucataria bunicii. Dar de la acea telemea, branza a fost pentru mine doar un ingredient auxiliar, niciodata eroul central dintr-un spectacol culinar.Asta pana am gustat aceasta Caciotta.Nu stiu sa o descriu in cuvinte. Nu este la fel de aspra ca o branza indelung maturata....articol complet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu